Adolescența a fost și este considerată de mulți autori drept vârsta “furtunilor și stresului“.

La această vârstă orice eveniment este trăit cu intensitate maximă, este exagerat și scos din context. Intrând în relații mai profunde cu ambianța, având capacități mai mari de înțelegere, fiind mai conștient de sine, adolescenții trăiesc mai intens și mai profund emoții și sentimente.

Mediul școlar generează bucuria crescută a succesului iar insuccesul este trăit mai acut pentru că este legat de perspectivele proprii. Este mai sensibil față de felul în care profesorii îi evaluează cunoștințele și capacitățile.

De exemplu constată cu uimire că un coleg a luat o notă mai mare decât el, când știe bine că a copiat.

Se nuanțează emoții și sentimente în relațiile cu colegii, cum ar fi cele de prietenie, admirație, încredere, ură, invidie, nemulțumire, indignare. Toate aceste emoții se trăiesc la cote maxime. Se dezvoltă sentimentul onoarei care este foarte important, cel de mândrie, respect de sine, mulțumire, dar și orgoliul, îngâmfarea etc.

Aceasta este vârsta în care se trăiește intens sentimentul iubirii, a îndrăgostirii. Iubirea trăită de el este unică, încărcată de candoare și de energie, de idealizarea persoanei căreia i se adresează. Trăirea primei iubiri este esențială pentru maturizarea afectivă de mai tarziu. Se observă o tendință crescută de reexaminare, meditație și evaluare, folosirea unui jurnal intim.

Își realizează un sistem propriu de valori, de principii, de proiecte de viitor. Este o perioadă deosebit de intensă, chiar dacă uneori înseamnă fericire intensă, alteori tristețe și iritabilitate. Important este să nu lași emoțiile să te copleșească și să încerci să păstrezi un echilibru interior.